luni, 19 februarie 2018

Preotul Alexie Străistaru – acuzat de uneltire contra ordinii sociale









Preotul Alexie Străistaru –
acuzat de uneltire contra ordinii sociale




Preotul Alexie Străistaru s-a născut la 17 februarie 1917 în familia preotului Nicolae Străistaru din localitatea Chirianca, jud. Chișinău. Avea studiile Seminarului Teologic și a Facultății de Teologie, în anul 1939 era student în anul II la Facultatea din Chișinău. În anul de învățământ 1940-1941, aflat în refugiu viitorul preot devine licențiat în teologie la Facultatea de Teologie din Iași.
După reîntoarcerea în Basarabia, Alexie Străistaru a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Cobusca Nouă, jud. Tighina, în locul preotului Alexandru Zavalnițchi, arestat și deportat în Siberia de către sovietici în primul an de ocupație (1940-1941).
La biserica din Cobusca Nouă, părintele Alexie Străistaru a slujit până în luna martie a anului 1944, fiind nevoit din cauza apropierii liniei frontului să se refugieze din nou peste Prut. A slujit în mai multe parohii, în anul 1951 era paroh în localitatea Sascut, jud. Bacău. La 26 august 1951 a fost arestat, fiind acuzat de uneltire contra ordinii sociale. Tribunalul Militar Galați îl condamnă prin sentința 95/1951, la 3 ani de închisoare. Anii de detenție i-a petrecut la Aiud, Focșani, Galați, Jilava și la Canal.
Părintele Alexie a fost eliberat din detenție la 24 august 1954. După eliberare a slujit preot în parohiile Valea Seacă, jud. Bacău și Spineni, com. Sascut-Târg. În anul 1958, preotul Alexie Străistaru s-a implicat activ în reparația capitală a Bisericii “Sf. Nicolae” din Spineni. A fost efectuată o reparație capitală pe interior, constând în tencuirea pereților apoi pictarea lor, lucrările fiind finalizate în anul 1960.

                                       Protoiereu Ioan Lisnic









sâmbătă, 17 februarie 2018

Preotul Porfirie Gondiu - acuzat de “agitație antisovietică printre enoriași”





Preotul Porfirie Gondiu - acuzat
de “agitație antisovietică printre enoriași” 



Preotul Porfirie Gondiu s-a născut în anul 1900. După absolvirea Școlii de cântăreți, la 1 martie 1921, este numit cântăreț la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Cinișeuți, jud. Orhei . În anul 1945 a fost hirotonit preot. La 16 noiembrie 1945, părintele Porfirie era înregistrat preot în parohia Batâr, r-nul Căinari, jud. Bender.
La 27 octombrie 1947, părintele Porfirie Gondiu a fost arestat. Era acuzat de agitație antisovietică printre enoriași, defăimarea regimului sovietic și elogierea ocupanților germano-români”.  Judecata a avut loc în luna februarie 1948, fiind condamnat de către Judecătoria Supremă a RSSM, conform art. 58-10 CP la 10 ani privațiune de libertate. Părintele s-a aflat în detenție până în luna mai a anului 1955, apoi a lucrat în calitate de muncitor în regiunea Kurgan. Revine în RSSM în luna martie a anului 1956, fiind numit de către autoritățile eparhiale slujitor într-o parohiei rurală .
Între anii 1959-1971, părintele Porfirie Gondiu a fost slujitor la biserica din satul Răspopeni, r-nul Rezina.

                                     Protoiereu Ioan Lisnic







marți, 13 februarie 2018

Preotul Pavel Dohot – acuzat de activitate și propaganda antisovietică






Preotul Pavel Dohot –
acuzat de activitate și
propaganda antisovietică


                            Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Rezeni

Preotul Pavel Dohot s-a născut la 16 august 1897 în familia lui Vasile și a Zinoviei Dohot din satul Horăști, jud. Chișinău. A fost botezat la 24 august în Biserica “Sf. Nicolae” din Horăști, de către preotul Ioan Oculov, având nași pe Lazăr Cristieru și Vasile Grobenschi. După absolvirea Școlii de cântăreți, la 1 mai 1920 a fost numit în calitate de cântăreț la Biserica “Sf. Nicolae” din Pojoreni, jud. Lăpușna și în 1923, transferat la Biserica “Sf. Nicolae” din Sahaidac (com. Gura Galbenă), jud. Tighina. În perioada septembrie 1943 – septembrie 1944 a slujit în Armata Română în calitate de sergent. Revine în RSSM și la 10 august 1945 își reia funcția de cântăreț, fiind numit slujitor la biserica din Baimaclia, r-nul Căinari. În octombrie 1945 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Rezeni, r-nul Chișinău.
La 19 februarie 1953, preotul Pavel Dohot a fost arestat. Era învinuit de activitate și propaganda antisovietică. Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat conform art. 54, al. 10, p. 2 CP al RSSU la 25 de ani privațiune de libertate. La 30 noiembrie 1953, hotărârea judecății a fost modificată, fiind aplicată pedeapsa conform art 54, al. 10, p. 1 CP, privațiune de libertate pe o perioadă de 6 ani cu lipsirea de drepturile civice pe o perioadă de 5 ani.

                                  Protoiereu Ioan Lisnic






duminică, 11 februarie 2018

Ieromonahul Lactatii Cucereavâi – condamnat pentru „informații calomnioase care defăimau situația din URSS”






Ieromonahul Lactatii Cucereavâi –
condamnat pentru  „informații calomnioase
care defăimau situația din URSS”


Interiorul fostei Biserici "Sf.Ilie" din Chișinau

Ieromonahul Lactatii, cu numele de mirean Leonid Cucereavâi s-a născut în anul 1922. În timpul războiului a locuit la Râmnicu Vâlcea, unde a absolvit Seminarul Teologic. În august 1945, după ce a fost repatriat, se stabilește la Chișinău, făcând ascultare pe lângă Conducerea Eparhială. A fost tuns în monahism și horotonit în treapta de ierodiacon, fiind numit slujitor la Catedrala din Chișinău. În luna mai a anului 1947 a fost hirotonit ieromonah, devenind paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Chișinău.
La 19 iunie 1947, părintele Lactatii a fost arestat. Era învinuit de agitație antisovietică. Ancheta a stabilit că inculpatul a trimis în România mai multe scrisori în care “comunica informații calomnioase, care denaturează situația materială a populației din URSS, atitudinea Puterii Sovietice față de religie, biserică, preoțime”. Iată ce scria părintele Lactatii: “Sper că în timpul cel mai apropiat ne vom vedea din nou în veche noastră patrie. În părțile noastre viața este foarte grea. Puterea le-a impus țăranilor impozite enorme, poporul a rămas calic. Mor atât de mulți încât nu reușesc să-i înmormânteze, cei care trăiesc se hrănesc cu ce se nimerește”.
Judecata ieromonahului Lactatii a avut loc la 4 septembrie 1947, fiind condamnat de către Judecătoria Supremă a RSSM, conform art. 54-10, p. 1 CP a RSSU la 7 ani de detenție cu lipsirea drepturilor civice pe un termen de 5 ani. Anii de detenție i-a petrecut într-un lagăr de muncă forțată din Karaganda. După eliberarea din detenție a slujit în parohii din cadrul eparhiilor de Saratov și Oriol. În anul 1959, a scris o scrisoare pe adresa Patriarhiei ca să fie transferat în eparhia Chișinăului și a Moldovei.


                                Protoiereu Ioan Lisnic








joi, 8 februarie 2018

Cântărețul bisericesc Tihon Șutu – condamnatcu la ani grei de temniță




Cântărețul bisericesc Tihon Șutu –
condamnatcu la ani grei de temniță



Cântărețul bisericesc Tihon Șutu s-a născut la 2 aprilie 1919 în familia cântărețului Grigore Șutu de la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Olișcanii de Sus (com. Răspopeni), jud. Orhei.  A învățat întâi la școala din satul natal, continuindu-și studiile  la Școala de cântăreți din Chișinău, până în vara anului 1938, apoi la Mănăstirea Hârbovăț, unde această instituție a fost transferată. Până la înrolarea în armată a slujit la biserica din Olișcanii de Sus, împreună cu tatăl său.
În timpul războiului, cântărețul bisericesc Tihon Șutu a luptat pe Frontul de Est, ajungând până la Stalingrad, unde împreună cu alți ostași români a căzut prizonier. Au fost condamnați cu toții la ani grei de muncă forțată în lagăr. Timp de 5 ani și 7 luni au fost scoși la muncă pentru a reface orașul Stalingrad, aflat în ruini.
După eliberarea din prizonierat, Tihon Șutu revine la locurile natale. Era anul 1949, perioada deportărilor și pentru a evita din nou surghiunul se angajează în calitate de ajutor de mașinist pe locomotivă. În perioada anilor 1956-1958 activează în calitate de cântăreț la bisericile din Răduleni și Dumitreni, r-nul Florești. Timp de trei decenii a fost cântăreț la Biserica “Sf. Elisaveta” din satul Cubolta, r-nul Sângerei. Pentru activitate sârguincioasă în îndeplinirea funcției de cântăreț bisericesc, a fost gratificat cu binecuvântare arhierească de a purta stihat în timpul Sf. Slujbe. Trece la Domnul la 20 octombrie 1999 fiind înmormântat în cimitirul din satul Cubolta.

                                  Protoiereu Ioan Lisnic







miercuri, 7 februarie 2018

Preotul Serghie Zaporojan – judecat pentru agitație antisovietică







Preotul Serghie Zaporojan –
judecat pentru agitație antisovietică



Preotul Serghie Zaporojan s-a născut în anul 1924 în orașul Chișinău. Aveas studiile Școlii de cântăreți. În anul 1944 se refugiază peste Prut, revine în RSSM în 1945, fiind mobilizat în armata sovietică. A fost demobilizat în anul 1947, activând în continuare în calitate de cântăreț bisericesc. La 10 martie 1948 a fost hirotonit preot, pe seama parohiei Ișnovăț, r-nul Criuleni, apoi transferat în satul Sofia, r-nul Bălți. În anul 1951 a fost numit paroh la biserica din satul Chițcani, r-nul Telenești, de unde a fost scos de la evidență la 17 februarie 1953, fiind arestat.
Potrivit recursului la sentința Judecătoriei Supreme a RSSM, părintele Serghie Zaporojan a fost arestat împreună cu doi locuitori ai satului Chițcani. Au fost condamnați conform  art. 54-3, 54-10, p. 2 și 54-11 CP al RSSU la 25 ani de detenție, 5 ani interdicție de drepturi și confiscarea averii.  Erau învinuiți de faptul  “că fiind ostili față de puterea sovietică, sistematic făceau agitație antisovietică în rândul locuitorilor satului Chițcani, folosind în acest scop prejudecăți religioase. Cleveteau condițiile de trai din Uniunea Sovietică și orânduiala colhoznică...”. În privința preotului Zaporojan în recurs se mai arăta că “judecata la pronunțarea sentinței a fost prea dură” și având în vedere că “Zaporojan în anii 1944-1947 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în baza celor expuse [...], rog ca sentința să fie micșorată până la 10 ani de lagăr”. Părintele s-a aflat în detenție până în anul 1956. După eliberare revine în RSSM, fiind numit preot în satul Camencea, r-nul Orhei.
Din date mai recente aflăm că părintele Serghie Zaporojan a slujit la biserica din Camencea până în anul 1984. După redeschiderea bisericii din satul Mitoc, r-nul Orhei, care a fost sfințită la 2 decembrie 1989, primul paroh al acestei biserici redeschise a fost părintele Serghie. Trece la Domnul la 12 aprilie 1993, fiind înmormântat în cimitirul din satul Mitoc.

                                 Protoiereu Ioan Lisnic






marți, 6 februarie 2018

Preotul Nicolae Bolboceanu – judecat pentru „uneltire contra ordinii sociale”






Preotul Nicolae Bolboceanu – judecat
 pentru „uneltire contra ordinii sociale”




Preotul Nicolae Bolboceanu s-a născut la 21 februarie 1891 în familia preotului Ioan Bolboceanu din localitatea Marșineț, jud. Hotin[1]. A învățat întâi la școala din satul natal, apoi și-a continuat studiile la Școala Spirituală din Edineț, pe care a absolvit-o în anul 1905, fiind și înmatriculat fără a susține examenul de admitere în clasa I-îi a Seminarului Teologic[2]. După absolvirea Seminarului Teologic  din Chișinău în anul 1912[3], la 6 august același an a fost hirotonit preot pe sema Bisericii “Nașterea Domnului” din localitatea Șendreni, jud. Hotin.
În anul 1919, părintele Nicolae Bolboceanu a fost transferat la Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Gura Galbenă, jud. Tighina[4] și la 1 august 1938 a fost transferat în postul al II-lea de preot la Biserica “Sf. Treime” din Chișinău[5]. În perioada primului refugiu, părintele a slujit într-o parohie din cadrul Mitropoliei Ungro-Vlahiei[6] întroducându-se în 1941 la Chișinău.
Pentru merite în activitatea pastorală și misionară a fost decorat cu distincții bisericești, fiind ridicat în treapta de protoiereu, apoi în treapta de Iconom Stavrofor. Îndeplinea și funcția de Șef al Serviciului Cultelor din cadrul Guvernământului Basarabiei[7]. În anul 1943 a fost transferat la Biserica “Toții Sfinții” din cimitirul Chișinăului. La data de 1 februarie 1944, prin decizia Ministerului Culturii și Cultelor, părintele Nicolae Bolboceanu a fost întărit în funcția de Consilier Referent Economic al Arhiepiscopiei Chișinăului. Părintele a fost investit în înalta funcție la 21 februarie 1944, Mitropolitul Efrem a ținut un cuvânt de bun venit noului ales, dându-I îndrumări și dorindu-i spor în noua misiune ce i s-a încredințat. În cuvântul de răspuns, părintele Nicolae i-a mulțumit Înaltului Ierarh de încrederea arătată și făgăduind că-și va pune toată silința și energia pentru a corespunde înaltei chemări[8].
În luna martie 1944, părintele Nicolae Bolboceanu a fost nevoit să se refugieze din nou, stabilindu-se la Coșcovenii de Jos, Dolj. În refugiu de afla întreg personalul Mitropoliei Basarabiei[9]. Părintele Noicolae a slujit o perioada de timp la Catedrala din Craiova, apoi a fost transferat la capela din cimitirul Sineasca din același oraș. La 21 aprilie 1961, părintele a fost arestat, fiind învinuit de “uneltire contra ordinii sociale”[10]. Anchetele au durat până în luna mai 1962. Din cauza numeroaselor memorii, adresate organelor de resort din partea credincioșilor și membrii familiei, a fost condamnat doar la un an de închisoare, fiind plasat în Penitenciarul din Craiova, având și interdicția corecțională pe un termen de 3 ani[11].
 După ispășirea termenului de detenție, părintele Nicolae Bolboceanu a slujit la Biserica “Sf. Treime” din Craiova, apoi la Biserica “Sf. Ioan Sebastian” și la Biserica “Sf. Nicolae Dorobănția”, de unde la 1 decembrie 1969 s-a pensionat. Părintele a continuat să slujească și după pensionare, până în anul 1962, când din cauza sănătății se retrage definitiv, trece la Domnul la 2 ianuarie 1981. Slujba înmormântării fiind săvârșită cu participarea aproape generală a preoților și cântăreților basarabeni stabiliți la Craiova[12].


                                 Protoiereu Ioan Lisnic





[1] Лотоцкiй, П. А., Списокъ и краткiя бiографiи  окончившихъ полный курсъ  Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.), Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913,  p. 163
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости, еженедъльное  изданie, nr. 2, 14, 1905,  p. 341  
[3] П. А. Лотоцкiй, op. cit.,  p. 163
[4] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 121
[5]  Revista Luminătorul, nr. 9, 1938, p. 529
[6] Plugaru-Huși, Ștefan, Prof.,  Membrii clerului din Basarabia refugiați în România în vara anului 1940, Revista Lohanul, nr. 1, 2011., p. 46
[7] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, nr. 2, 1944, p. 30
[8] Ibidem, p. 30-31, 42
[9] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, nr. 3-4-5, 1944, p. 22-26
[10] Fișa matricolă penală, nr. 8/ 62 a deținutului Bolboceanu Nicolae, AANP
[11] Ana-Maria Iancu, Clerici basarabeni, refugiati în Arhiepiscopia Craiovei, victime ale regimului totalitar comunist, Evenimente și personalități marcante ale vieții spirituale din spațiul pruto-nistrean și vecinătățile lui din sec. XIX-XX, Simpozion științific internațional, Chișinău, Republica Moldova, 24-25 noiembrie 2017, Ed. CEP USM, Chișinău, 2017,  p. 200
[12] Ibidem, p. 200-201