sâmbătă, 19 mai 2018

Preotul Simeon Economu - arestat și deportat în Siberia





Preotul Simeon Economu -
arestat și deportat în Siberia


Biserica din satul Cenac, jud. Bender

Preotul Simeon Economu s-a născut la 6 februarie 1894 în familia lui Alexandru și a Iustinei Economu din localitatea Etulia, jud. Ismail. A fost botezat la 20 februarie în biserica din Etulia de către preotul Ștefan Zamăneagră, având nași pe Ștefan, fiul lui Anton Zlatu și pe Sofia Chirianov[1]. Avea studiile Seminarului Teologic din Chișinău, pe care le-a absolvit în anul 1916[2]. La 28 mai 1916 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului” din Pocrovca-Nouă. Jud. Ismail[3] și la 1 iunie 1934 transferat la Biserica “Sf. Parascheva” din localitatea Broasca, același județ[4].
După instaurarea puterii sovietice în primul an de ocupație (1940-1941), părintele Simeon Economu a fost arestat și deportat în Siberia[5].  Îl întâlnim pe părintele Simeon Economu în anul 1947, fiind înregistrat  și înscris în lista clerului Bisericii Orotodoxe din RSSM,  a fost înscris slujitor la biserica din satul Cenac, jud. Bender[6]. În timpul activitații sale pastorale a fost ridicat la treapta de protoiereu. Trece la Domnul la 8 martie 1980[7].

                                          Protoiereu Ioan Lisnic





[1] ANRM, F.211, inv.20, d.43, f. 664
[2] Кишиневскiа Епархiальныя  Въедомости , еженедъльное  изданie, nr. 24, 1916, p. 121
[3] Ibidem, p. 115
[4] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 6, 1934, p. 57
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza, nr. 691, 12-19 decembrie 1943
[6] Teodor Candu, Pr. Octavian Moșin, Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, Chișinău, 2013,  p. 89
[7] Журнал Московской Патриархии,  nr. 6, 1982,  p. 48










luni, 14 mai 2018

Preotul Gheorghe Moleavin – „deportat și omorât de bolșevici”






Preotul Gheorghe Moleavin –
„deportat și omorât de bolșevici”



Preotul Gheorghe Moleavin era paroh al Bisericii “Sf. Dimitrie” din Selemet (com. Cimișlia), jud. Tighina. În primul an de ocupație sovietică (1940-1941) a fost mobilizat de sovietici, fiind omorât de aceștia în anul 1941 în Transnistria[1].
În luna august 1941, în casa preotului Gheorghe Moleavin, deportat și omorât de bolșevici a fost găsit un document scris de procurorul din Cimișlia în care se arăta cum că: ”Președinții din comunele Selemet, Satul Nou și Mihailovca au propus N.K.V.D.-ului ca popa Gh. Moleavin din com. Selemet să fie deportar, deoarece continuă serviciul său”. În acest document se mai menționa cum că conform art. 42 din codul penal sovietic “Toți popii care nu se leapădă de desonoratul lor serviciu și continuă prin aceasta a strica poporul, să fie deportați în locurile cele mai îndepărtate ale sovietelor, locuite de popor străin”[2].
Pe parcursul anului 1943, presbitera Ana, văduva preotului Gheorghe Moleavin avea să primească din partea cârmuirii eparhiale o primă de ajutor[3].

                                         Protoiereu Ioan Lisnic


 

[1] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza
[2] Preot Varlaam Buzilă, Există libertatea cultelor în Rusia Sovietică, Ziarul Raza, nr. 653, 18 - 24 aprilie 1943, p.2
[3] Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului,  nr. 1, 1943, p. 13










vineri, 11 mai 2018

Părintele Nicolae Tutoveanu-unul dintre preoții deportați în Siberia




Părintele Nicolae Tutoveanu-
unul dintre preoții deportați în Siberia




Preotul Nicolae Tutoveanu s-a născut la 20 noiembrie 1883 în familia preotului Andrei Tutoveanu de la Biserica “Sf. Gheorghe” din Giurgiulești, jud. Ismail. A fost botezat la 30 noiembrie în biserica din Giurgiulești de către preotul Ioan Tutoveanu, având nași pe învățătorul Ioan Popovici și fiica grefierului Ioan Nicolaev, Achilina[1]. În anul 1910 a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău[2] și în următorul an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Nicolae” din Lipceni (com. Rezina), jud. Orhei, cu începere de la 24 iunie 1911[3].
Părintele Nicolae a mai slujit și la Biserica “Sf. Teodor Tiron” din Crihana, jud. Cahul, apoi la 1 mai 1920 a fost transferat în calitate de preot ajutător la Biserica “Sf. Arh. Mihail” din Mereni, jud. Lăpușna[4].
În timpul prigoanei împotriva credinței din primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Nicolae Tutoveanu a fost arestat și deportat în Siberia[5]                    
                        
                                                         Protoiereu Ioan Lisnic


[1] ANRM, F. 211, inv. 20, d. 17, f. 338
[2] Лотоцкiй, П. А., Списокъ и краткiя бiографiи окончившихъ полный курсъ Кишиневской Духовной Семинарiи (1813-1913 г.г.), Епархiальная типографiя, Кишиневъ, 1913, p. 153
[3] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului, Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chișinău, 1930, p. 45
[4] Revista Luminătorul, nr. 5, 1920, p. 1
[5] Preoți deportați și pensionați din Arhiepiscopia Chișinăului, Ziarul Raza, nr. 643, 1 ianuarie 1943








joi, 10 mai 2018

Preotul Vladimir Culicovschi - arestat și deportat în Siberia





Preotul Vladimir Culicovschi  -
arestat și deportat în Siberia


Stema Episcopiei Cetății Albe-Ismail

Preotul Vladimir Culicovschi s-a născut la 30 august 1908[1]. După absolvirea studiilor Seminarului Teologic din Chișinău, în anul 1928 a fost numit în calitate de cântăreț la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Acmanghit, jud. Cetatea Albă. La 25 decembrie 1929 a fost hirotonit în treapta de diacon[2] și la 3 mai 1930, hirotonit preot pe sema parohiei Chebabcea, jud. Cetatea Albă, cu Biserica “Nașterea Maicii Domnului”[3]. Părintele a mai slujit și la Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului” din Galilești, jud. Ismail, numit la 1 februarie 1935[4].
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), părintele Vladimir Culicovschi a fost arestat și deportat în Siberia[5]. Despre viața lui de mai departe nu se cunoaște nimic.

                                           Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Anuarul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, p. 22
[2] Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, nr. 1, 1930, p. 17
[3] Idem, nr. 5, 1930, p. 6
[4] Idem, nr. 2, 1935, p. 6
[5] Ce preoți au fost asasinați și deportați de bolșevici din Basarabia, Ziarul Raza






joi, 3 mai 2018

Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă – condamnat pentru activitate antisovietică






Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă – 
condamnat pentru activitate antisovietică




Cântărețul bisericesc Teodor Gherșteagă s-a născut în anul 1915 în familia lui Artemie Gherșteagă din satul Putinești, jud. Soroca[1]. A învățat la  Școla de cântăreți de la Mănăstirea Dobrușa până în vara anului 1937, cand instituția dată a fost transferată la Mănăstirea Rudi, susținând examenul pentru ocuparea postului de cântăreț la 25 noiembrie 1938[2].  A slujit în calitate de cântăreț la mai multe biserici.
La 22 august 1946, cântărețul Teodor Gherșteagă, slujitor la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Bahrinești, r-nul Florești a fost scos de la evidență[3], slujind în continuare la biserica din Prajila, acelasi raion. În luna iulie a anului 1949 a fost deportat în Siberia, în regiunea Amur, unde la 4 decembrie 1951 a fost arestat. Era învinuit de propaganda antisovietică. Împreună cu un alt cântăreț, Grigore Lisnic, de la biserica din Gura Căinarului, Florești, săvârșeau în măsura posibilităților rugăciuni duminicale, la care participau un număr mare de creștini moldoveni. Se adunau și în alte zile după lucru, pentru a înăbuși nostalgia prin cântece fredonate în limba maternă[4]. Au fost denunțați și la scurt timp arestați. Judecata a avut loc în cadrul Tribunalului Militar din regiunea Amur, la 27 februarie 1952. Au fost judecați în aceeași ședința 11 basarabeni, fiind cu toții condamnați conform art. 58-10, 58-11 CP al RSFR, pentru activitate antisovietică la câte 25 ani privațiune de liberate, lipsirea de drepturi civice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii[5]. Au fost eliberați cu toții în perioada anilor 1955-1956.
După eliberarea din surghiun Teodor Gherșteagă se reîntoarce în RSSM abea în 1966. A slujit în calitate de cântăreț la bisericile din Susleni,  r-nul Orhei și Prajila, r-nul Florești. În anul 1988, după redeschiderea Bisericii “Sf. Arh. Mihail” din Vărvăreuca, r-nul Florești a fost cântăreț al acestui sfânt locaș până  în anul 1990. Trece la Domnul la 27 septembrie 1990 fiind inmormântat în cimitirul din preajma Bisericii “Sf. Nicolae” din Florești[6]

                                              
                                             Protoiereu Ioan Lisnic



[1] Sentința de condamnare a Tribunalului Militar din reg. Amur din 27-29 februarie 1952, In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, Editura Labirint, Chișinău, 2013,  p. 113
[2] Episcopia Hotinului, Foaie eparhială oficială,  nr. 2, 1939, p. 19
[3] Candu, Teodor,  Moșin, Octavian, Pr., Documente privitoare la istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, Chișinău, 2013,  p. 72
[4] In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, p. 78-88
[5] Sentința de condamnare a Tribunalului Militar din reg. Amur din 27-29 februarie 1952
[6] Din mărturiile celor care l-au cunoscut






marți, 1 mai 2018

Cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa Maria și fiul lor, preotul Gheorghe Popovici - victime ale represiunilor comuniste






Cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa
Maria și fiul lor, preotul Gheorghe Popovici -
victime ale represiunilor comuniste


Biserica din satul Florițoaia

În primul an de stăpânire sovietică în Basarabia  (1940-1941), cântărețul bisericesc Ioan Popovici, împreună cu soția sa Maria au fost arestați și deportați în Siberia. În anul 1952, fiul lor, preotul Gheorghe Popovici, aflat în România a fost arestat de către Securitate. Era acuzat de “uneltire împotriva ordinii sociale”, fiind condamnat de către Tribunalul Militar București la 2 ani de detenție și un an de domiciliu forțat.

Cântărețul bisericesc Ioan Popovici s-a născut în anul 1898 în localitatea Susleni, jud. Orhei[1]. După absolvirea Școlii de cântăreț, în anul 1906 a fost numit în calitate de cântăreț la biserica din localiatea Florițoaia, jud. Bălți[2].
În primul an de stăpânire sovietică în Basarabia  (1940-1941), cântărețul bisericesc Ioan Popovici împreună cu soția sa Maria, născută în 1902 în Chișinău, au fost arestați și deportați în Siberia[3]. În anul 1952 fiului lor, preotul Gheorghe Popovici, aflat în România și arestat de către Securitate, declara despre părinții săi ca fiind decedați[4].
        Preotul Gheorghe Popovici s-a născut la 6 mai 1924 în familia cântărețului bisericesc Ioan Popovici din localitatea Florițoaia, jud. Bălți[5]. După absolvirea școlii primare din satul natal, în perioada 1934-1940 a învățat la Seminarul Teologic “Veniamin” din Iași.
În primul an de ocupație sovietică (1940-1941), viitorul preot Gheorghe Popovici își continuă studiile la Școla Pedagogică din Bălți[6]. Tot în acea perioadă, părinții săi, cântărețul Ioan Popovici împreună cu soția sa, Maria, sunt arestați de către sovietici și deportați în Siberia[7]. 
După eliberarea Basarabiei, Gheorghe Popovici, își continuă studiile seminariale, absolvind Seminarul din București în anul 1945. A fost hirotonit preot în anul 1947, în Catedrala Mitropolitană din Iași[8]. Părintele Gheorghe a slujit la parohia Ulmu-Jiteru, com. Belcești, Iași și la Biserica “Sf. Împ. Constantin și Elena” din Iași[9]. 
În noaptea de de 11-12 ianuarie 1952, părintele Gheorghe Popovici a fost arestat de către Securitate. Era acuzat de “uneltire împotriva ordinii sociale”, fiind condamnat de către Tribunalul Militar București la 2 ani de detenție și un an de domiciliu forțat. Anii de detenție i-a petrecut la închisoarea Securității din București, la Jilava, Poarta Albă, Peninsula - Valea Neagră și la Galeș[10].

                                          Protoiereu Ioan Lisnic



[1] Cartea Memoriei, Catalog al victimelor totalitarismului comunist, Vol. IV, Ed. Știința, Chișinău, 2005,  p. 434
[2] Episcopia Hotimului, Anuar, Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, Chișinău, 1930,  p. 47
[3] Cartea Memoriei, Vol. IV, p. 434
[4] Fișa matricolă penală, dosar personal nr. 285/952 a deținutului Popovici Gheorghe, AANP
[5] Colecția Cicerone Ionițoiu, Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1948-1989), Biserica Ortodoxă, Contact, contribuții@procesulcomunismului.com., 2004,  p. 87; Episcopia Hotinului, Anuar, 1930,  p. 47
[6] Adrian Nicoale Petcu, Părintele Basarabean Gheorghe Popovici în temnița comunistă, Ziarul Lumina, 9 mai 2016
[7] Cartea Memoriei, Vol. IV, p. 434
[8] Adrian Nicoale Petcu, op. cit.
[9] Colecția Cicerone Ionițoiu, p. 87
[10] Fișa matricolă penală, dosar personal nr. 285/952 a deținutului Popovici Gheorghe, AANP; Colecția Cicerone Ionițoiu, p. 87














marți, 24 aprilie 2018

Preotul Teodor Rudeanu (Rudiev) - acuzat de uneltire contra ordinii sociale




 Preotul Teodor Rudeanu (Rudiev) -
               acuzat de uneltire contra ordinii sociale



Preotul Teodor Rudeanu (Rudiev)[1] s-a născut la 6 februarie 1899 în familia lui Mihail și a Eudochiei Rudiev. Tatăl său era cântăreț la biserica din Popești, jud. Soroca. A fost botezat la 14 februarie, în biserica din satul natal, de către preotul Ioan Coropceanu, având nașă de botez pe Maria Năstase din Popeștii de Sus[2].
După absolvirea școlii primare din satul natal, viitorul preot Teodor Rudeanu, a învățat la Școala spirituală din Edineț, pe care a absolvit-o în anul 1913, cu dreptul de a continua studiile la Seminarul Teologic[3], absolvind Seminarul din Chișinău în anul 1919. A învățat și la Facultatea de Teologie, devenind licențiat în teologie. După absolvirea studiilor universitare a fost numit pedagog al Seminarului Teologic din Chișinău, activând în perioada anilor 1924-1926. A fost hirotonit preot la sfârșitul anului 1926 pe seama Bisericii “Sf. Trei Ierarhi” a Seminarului Teologic din Chișinău. La 1 septembrie 1926 a fost numit misionar eparhial[4]. În anul 1931, părintele Teodor este transferat slujitor la Biserica “Sf. Teodor Tiron”, numită Ciuflea, unde a slujit până în 1940.
În timpul primului refugiului, la 3 octombrie 1940 preotul Teodor Rudiev a fost numit de către autoritățile bisericești slujitor la Catedrala Mitropolitană din Craiova[5]. După reinstaurarea administrației românești în Basarabia, părintele se reîntoarce la Chișinău, reluând activitatea la Biserica Ciuflea.
La 20 decembrie 1941, părintele Teodor a fost detașat pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria. A fost repartizat la Biserica “Sf. Chiril și Metodie” din Odesa, îndeplinind și funcția de inspector misionar, cu atribuțuia de a sfinți biserici acolo unde nu erau preoți. Părintele îndeplinea și funcția de referent cultural, ajutând la traducerea textelor din limba rusă. În cadrul Misiunii, părintele Teodor a activat până la 1 octombrie 1943[6], apoi revine la parohia sa din Chișinău.
În primăvara anului 1944, din cauza apropierii liniei frontului, preotul Teodor Rudeanu trece peste Prut și se întoarce la Craiova, unde va fi numit preot la parohia “Sf. Nicolae” – Craiovița. După instaurarea regimului comunist în România, părintele a avut de suferit. La 12 martie 1952 a fost arestat, fiind condamnat la 12 luni de detenție[7]. După ispășirea termenului de detenție, petrecut în colonia de muncă Galeș, la 12 martie 1953, părintele a fost eliberat. A fost arestat din nou la 21 aprilie 1961, fiind acuzat de uneltire contra ordinii sociale. Tribunalul din Craiova l-a condamnat la 1 an de închisoare corecțională. Părintele Teodor Rudeanu a fost eliberat la 16 iunie 1962[8]

                                                
                                               Protoiereu Ioan Lisnic




[1] Preotul Teodor Rudiev, paroh al Bisericii Sf. Teodor Tiron (Ciuflea) din Chișinău, prin încheierea Judecătoriei Urbane Chișinău din 12 ianuarie 1943, s-a încuviințat redobândirea numelui înstrăinat, pentru a se numi pe viitor Teodor Rudeanu; Buletinul Arhiepiscopiei Chișinăului, Organ oficial lunar, nr. 3, 1943, p. 13  
[2] ANRM, F. 211, inv. 6, d. 282, f. 183
[3] KEB, nr. 27, 1913, p. 229
[4] Anuarul Arhiepiscopiei Chișinăului,  p. 12
[5] Viața bisericească în Oltenia, Anuarul Mitropoliei Olteniei, p. 799
[6] Revista Misionarul, nr. 7-9, 1943, p. 547
[7] Fișe matricole penale, nr. 11.936 și 1/62 a deținutului Rudeanu Teodor, AANP
[8] Ibidem












luni, 23 aprilie 2018

Preotul Partenie Cvasniuc – condamnat la 10 ani de lagăr





Preotul Partenie Cvasniuc –
condamnat la 10 ani de lagăr


Biserica din Popeștii de Sus, jud. Soroca

Preotul Partenie Cvasniuc s-a născut în anul 1896. Până în anul 1928 s-a ocupat cu agricultura. După susținerea examenului, pentru a ocupa un post de cântăreț, a fost numit slujitor la Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din satul Popeștii de Sus, jud. Soroca.
     În anul 1946, cîntărețul Partenie Cvasniuc a fost hirotonit preot pe sema unei parohii din Eparhia Chișinăului. Peste 3 ani a fost arestat. Judecătoria Supremă a RSSM l-a condamnat conform art. 54 CP al RSSU la 10 ani de lagăr.
După ispășirea termenului de detenție, părintele Partenie a fost eliberat. În luna septembrie a anului 1955 revine în RSSM, fiind numit de către autoritățile eparhiale slujitor la Biserica “Sf. Nicolae” din Terebna, r-nul Brătușeni. Părintele a mai slujit și la Biserica “Sf. Nicolae” din Nădușita, r-nul Râșcani (actualmente s. Gribova, r-nul Drochia). În anul 1963, părintele Partenie a fost scos de la evidență, apoi a fost închisă și biserica.

                                          Protoiereu Ioan Lisnic