Arhimandritul Sofian Boghiu – condamnat la ani grei de temniță

Arhimandritul Sofian Boghiu –
condamnat la ani grei de temniță

Arhimandritul Sofian Boghiu s-a născut la 7 octombrie 1912 în satul Cuconeștii Vechi, jud. Bălți, primind la botez numele Serghei. La vârsta de numai 14 ani a intrat ca frate de mănăstire la Schitul Rughi (Rudi), jud. Soroca, era anul 1926. În perioada anilor 1928-1932 a învățat la Școala de cântăreți de la Mănăstirea Dobrușa, după care și-a continuat studiile la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, pe care l-a absolvit în anul 1940. A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937 și la 6 august 1939 a fost hirotonit în treapta de ierodiacon de către P.S. Episcop Tit al Hotinului (1935-1940) în catedrala din orașul Bălți.

Aflându-se în refugiu la Mănăstirea Căldărușani, în timpul primei ocupații sovietice (1940-1941), ierodiaconul Sofian se înscrie la Academia de Arte Frumoase din București. Între anii 1942-1946 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, devenind în octombrie 1946, licențiat în teologie cu lucrarea “Chipul Mântuitorului în iconografie”. A fost hirotonit ieromonah în anul 1945 pe seama Mănăstirii Antim, astfel în următorii ani va participa la întâlnirile mișcării cultural duhovnicești Rugul Aprins, grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice.  La 15 iunie 1950 a fost numit stareț al Mănăstirii Antim, iar între anii 1954-1958 a fost stareț la Mănăstirea Plumbița din București. Părintele Sofian a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, a pictat și multe biserici.

În anul 1958, părintele Sofian Boghiu a fost arestat, fiind acuzat de “uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă în cadrul organizației Rugul Aprins”. A fost judecat de către Tribunalul Militar București și condamnat la 16 ani de muncă silnică. După 6 ani de detenție, datorită decretului general de grațiere, în iunie 1964 părintele a fost eliberat.

După 3 ani de la eliberare, părintele Sofian revine la Mănăstirea Antim, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale pământești. Cu răbdare, pricepere și tact a format sute de ucenici, fiind numit “Apostolul Bucureștilor”. Părintele a fost un important duhovnic și pictor de icoane.

La 14 septembrie 2002, părintele Sofian Boghiu trece la Domnul. A fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, unde își alesese încă fiind în viață locul de îngropare.

                                   Protoiereu Ioan Lisnic