miercuri, 25 februarie 2015

Școlile Eparhiei Hotinului în timpul arhipăstoriei P.S. Episcop Visarion Puiu (1923-1935)






Școlile Eparhiei Hotinului în timpul arhipăstoriei
P.S. Episcop Visarion Puiu (1923-1935)




Episcopul Visarion în mijlocul seminariștilor albanezi


La reînfiinţarea Episcopiei Hotinului, în eparhie, exista numai Şcoala Spirituală din Edineţ. Prin străduinţa Preasfinţitului Visarion, cu începerea anului de învăţământ 1923 – 1924, această şcoală a fost transformată în Seminar Teologic cu opt clase după programa seminariilor din ţară. Acest seminar până în 1930 a dat o serie de absolvenţi, majoritatea devenind preoţi.[1]
Dorind de a avea seminarul în mai de aproape supraveghere, episcopul Visarion, împreună cu adunarea eparhială, hotărăşte mutarea acestei şcoli de la Edineţ la Bălţi. În acest scop, încă în 1928 se procurase un local pentru seminar. În procesul verbal al adunării consiliului eparhial, din 8 iulie 1930, sub preşedenţia Preasfinţitului Visarion şi a vicarului eparhial, arhimandritul Eugeniu Laiu, se scria: „am discutat din nou asupra greutăţilor ce întâmpină seminarul din Edineţ din pricina localităţii izolate în care se află ... Să luăm grabnice măsuri de evacuare a liceului de fete ce se află în clădire din str. Coşbuc nr. 8 din Bălţi a cărui contract expiră la 20 iulie a.c. şi pregătirea localului pentru mutarea seminarului din Edineţ în mai sus numita clădire care trebuie să se facă numaidecât în timpul vacanţei mari, ca anul şcolar 1930 – 1931 să se poată începe regulat şi la vreme”.[2] După mutarea seminarului la Bălţi, datorită împrejurărilor grele economice, care prevedeau şi reduceri bugetare, iar pe de altă parte, din lipsă de director destoinic şi profesori cu pregătire teologică, la 1 ianuarie 1931, odată cu altele din ţară, a fost desfiinţat şi seminarul din Bălţi.[3]
Prin străduinţa episcopului Visarion, în 1924, la mănăstirea Dobruşa, se înfiinţează Seminarul monahal şi de cântăreţi bisericeşti. Această şcoală avea menirea de a pregăti cântăreţi bisericeşti cu o educaţie aleasă în deprinderea anumitor meşteşuguri şi pentru mănăstiri, elemente ştiutoare de carte şi cu pregătire pentru viaţa monahală.[4] Luând parte în comisia de examinare la această şcoală, în anul 1928, profesorul Facultăţii de Teologie din Chişinău, Constantin N. Tomescu avea să scrie despre „cuminţenia şi evlavia mănăstirească a celor 60 de elevi, ce se pregătesc a fi cântăreţii slavei întru cei de sus lui Dumnezeu şi ai păcii pe pământ, dar şi iscusiţi gospodari, ştiind să calce ţarina, s-o îndoaie în brazde, pentru ca ea să toarne holde aurite şi totodată să poată lămuri poporănilor din tainele ştiinţelor şi să le ajute la nevoie cu îndrumări practice”.[5] La această şcoală şi-au făcut studiile copii din Albania şi Grecia.
Din iniţiativa episcopului Visarion, în 1927, la mănăstirea Japca, se înfiinţează Şcoala de gospodine sătească, menită de a pregăti fetele de la sate în cunoştinţe superioare, însuşind şi variate lucrări practice de gospodărie sătească, organizarea acestei şcoli a fost recomandată de Consiliul Central Bisericesc ca model pentru toate eparhiile din ţară.[6]


                                                           Protoiereu Ioan Lisnic






[1] Pr. T. Cuciulschi, Câteva cuvinte despre Episcopia Hotinului, revista Luminătorul, nr. 10, 1933, p. 597.
[2] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 372, f. 17.
[3] Pr. T. Cuciulschi, op. cit., p. 597
[4] Anuarul Episcopiei Hotinului, Tipografia Eparhială, Chişinău, 1930, p. 14.
[5] Constantin N. Tomescu, Şcoala de cântăreţi din mănăstirea Dobruşa, Buletinul eparhial, Episcopia Hotinului, nr. 19 – 20, octombrie 1928, p. 185.
[6] Anuarul Episcopiei Hotinului, 1930, op. cit., p. 16.





P.S. Visarion în mijlocul elevilor albanezi, 
absolvenți ai Școlii din Mănăstirea Dobrușa, 1933












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu